se taie cu lama orizontul Eladei
și-atunci sângerează lumina-n poeme
încerc să m-ascund în Marea Egee
să-ți fiu răsăritul desprins de sub gene

lumina prin apă nu ajunge la tine
încerc s-o aduc prin cuvânt mai aproape
nici pasărea aripi nu are destule
și-n mine o rază zborul împarte

dimineți în Elada cu Soarele stors
îmi arată Olimpul mistuit de tăcere
există ceva obsedant, fără rost
simt piatra din palmă cum își pierde durere