pactul eșecului

Gânduri,
Și cerul se răscoală aproape
De prapastie,
Nimeni nu-și acceptă sfârșitul
De smoală topită
Și eu pe pragul disperării...
Cu încetineală
Încheind acel pact de supraviețuire
Trăgând diferite lacăte după mine,
Murmurând recomandările
Solstițiului.

Și încă o silabă de adormire
a simțurilor
"eu am avut destulă rabdare
cu tine", îmi spun.
acum stai singur mâncîndu-ți unghiile
(viciu de familie)
și cauta-mă în ochiul amintirii.

Lună rouă și îngemănare
Piciorul îmi alunecă în nisipul
pe care-i sădită iarba,
tresar, nimic nu-i ce aștepți
înăuntru unei supraviețuiri-

am văzut spaima cu ochii mei
avea ochii mari deschiși
și un surâs în colțul gurii.
pe asfalt urme de sânge omenesc.
autobuzul explodat
scheletul de sub cerul smoală topită...


Ca de obicei nu
ne crede nimeni,
nu te vede nimeni
când izbucnește-n mine
frica,
rămân a nimănui
mă plimb în cerc,
piața din mijloc
nu are fântînă arteziană,
e o bucată de verde
sădită artificial
care creește, și eu cresc
artificial și mă nasc în fiecare zi,
mai înflorită,
mai artificială, mai tăcută, mai uluită
de ce mi se întâmplă
doar o poveste
din orașul cu Ziduri de Sprijin,
din rana dezrădăcinării
dincolo de mentalitatea asiatică,
în două anotimpuri
strigăte-n deșert
și un catarg de care mă țin
de la vaporul meu alb-albastru
doar un steag
Levana Levana
numele meu în ebraică
nu-l murmură nimeni aici...
fâlfâie steagul în care mă învălui
de o bucată de vreme
un cer insipid.

Doar fetele mele au prins trenul
Speranței,
Mă împac cu mine!!!
Îmi aduc aminte de pactul eșecului
Cei de Dincolo mă recunosc!



Bianca Marcovici

" România Literara",22 iunie,1998