Dintr-un suflet de ispravă, dintr-o mare de uimire,
A ieșit un bob gâlceavă și-o potecă-n regăsire.

Dintr-o mare de iubire, din suflet de insomnie,
A ieșit un bob trezire și-o potecă spre mândrie.

Din sufletul insomnie, dintr-un bob de simpatie,
A rămas o agonie în poteca spre-omenie.

Căci din marea de trezire și din goana prin mânie
S-a ales doar cu durere și o lipsă de-armonie.

Astfel bobul de ispravă, în clipă de nebunie
S-a lăsat de căutare și iubire pe vecie.