poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-28 | |
De data asta nu vom mai imparti nimic.
Zambetele sunt altundeva, Tarziul imi curge prin vene clocotind, Cele doua Luni se mangaie si rad prin geamul aburit in timp ce pielea-mi tesuta din cuvinte de ambra ridica imnuri in favoarea ta. Boxez gandurile facute ghem, Nu vom mai inventa zborul arzand, iar pacatele noastre se vor sparge de aripile frante. Nenorocirea coboara din cer pana pe scaunul din dreapta pastrand in piept pietre ca sa nu-si uite drumul inapoi. Totul o ia arzand de la-nceput. "Hai sa nu mai impartim nimic de-acum incolo" Visele umbrelor ti-au oprit pulsul, Urechile s-a umplut de usi universale trantite si tu tintuita cu spatele, ca-ntotdeauna, nu-ti poti distinge vocea dintre-atatea condoleante. "De ce lemnul e mai tanar astazi? Sau moartea." Mi-as fi scris cu taciune pe frunte silabele regasirii, prin prea mult cald desirat pe pleoapele tale despicate, in sfarsit, ploile ne vor astupa ranile aplaudand aplaundand inundand altele nu vei mai avea. Pietrele s-ar fi deschis daca am fi gasit la timp cuvintele trebuincioase, Tarziul imi musca din inima. Totul o ia arzand de la-nceput.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate