poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-27 | |
Luna.
Lumina ei rece mă învăluie. Stă pe un cer negru de catifea, fără stele. O privesc printre frunze, de sub coroana copacului singuratic, cel mai bun prieten. Oare al câtor alte persoane ai fost tu prieten? Câte alte persoane ți-au mai spus secretele lor? Câte taine păstrezi sub scoarța bătută de vânt, de ploaie și de soare? Și acum am venit și eu sperând că mai ai un loc în care să păstrezi tainele mele. Și îți spun ție, prietene că după moarte tânjesc și o chem și o vreau. Și fiecare palmă și fiecare atingere deja nu mă mai afecteaza și nu mai plâng pentru că nu mă mai doare Și fiecare cuvânt aspru nu mai ajunge la urechile mele pentru că eu sunt mai importantă decât mulți alții cred și spun. Mai ai loc de-un singur secret? Da. Iubesc. Și acum vreau să mori cu mine. De sub scoarța ta să-mi fac sicriu de taine și să se arunce pământ peste noi. Vor uita că am existat, eu și tu cu toate secretele din tine și secretul nostru. Vom muri învăluiți de lumina rece a lunii de pe cerul negru de catifea, fără stele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate