Sărută-mă

Sărută-mi ochii grei de atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să atingă focul ce ia cuprins
Să-i umple de iubire și soare.

Sărută-mi gura, buzele-ncleștate
Ce vorba și surâsul și-au pierdut,
Îți vor zâmbi din nou înseninate
Și îndrăgostite ca și la început.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Și toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naște visurile mele
De viață nouă și de primăvară.

Sărută-mi obrajii, simțurile demente,
Să fie roșii de-a vieții amintire,
Să transmită ale mele sentimente
Blajine și rușinoase de a ta clipire.

Sărută-mi sufletul, fiorul ce-l cuprinde
Să topești gheața ce-l stinge,
Doar a ta iubire-l mai surprinde
E tânăr și nu știe cum se atinge.

Sărută-mi trupul, dorința de al tău parfum
Să devină vânt
Să împrăștie al tău fum
Să fiu eu acel sfânt