Ca pentru un amestec de 'sunt' și 'ești',
Sub curgerea vremii am stat viu și lung să mă privești
Și s-a-nvârtit pământul, vai de câte ori,
Într-un tot ce ne-a-mbrăcat în dulci fiori.

Am luat foc de tine și n-am vrut să plec,
Dincolo de suflet n-aveam unde, n-aveam când să trec,
Doar cu ochii-nchiși vedeam prin negru-ți voal
Și ți-am găsit inima cu sens dual.

Deși cosmosul tău sferic e-n altcineva,
Prin dreptul meu elementar te voi ierta.