Spune-mi dacă ți-ai luat vreodată sângele în mâini,
dacă i-ai sorbit sarea amăruie și dacă ți-ai spălat apoi rănile pustii.
Nu e o mare încercare, carnea mea obosită își prelungește nervii până dincolo de zare și cerșește
- din când în când -
sărutul limbii țintuite în cerul aspru al gurii deschise.
Principalul motiv pentru care ai face asta nici nu mai exista.