poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6386 .



A treia elegie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ion_Pillat ]

2004-09-08  |     |  Înscris în bibliotecă de Cristiana Popp



Deodată, seara. Poarta, deschisă: câmpul, cerul
Și-n umbră, colo, steaua de-amurg. Deodată, seara
Albastră, cum e apa albastră din acvarium,
Umplând odaia. Curge pe mobile, pe umăr,
Pe mână. Valu-i mișcă în unduiri prin gânduri,
Se sparge-n zid, revine, se sparge iar, nălucă,
Departe, pretutindeni. Rămâne în oglindă
Prin apă fruntea albă alunecând. Se-nchide
Pleoapa, se deschide, recade iar. Pesemne
S-a înecat acolo un om tăcut. Departe
Cu inima în mine mai bate surd. Să intre.
Ești tu? Sunt eu. Ia-mi trupul. E mut. E o păpușă
De pâslă părăsită pe un divan. Sunt rupte
Doar sforile. Primește-l de-acuma pentru noapte.
Þi-l dau să faci cu dânsul ce vrei. Ești regizorul.
Pe vremea de-altădată, copil, am zărit visul.
Era la panorama dintâi, mi-aduc aminte,
Un măscărici ușure ca un balon ce suie
Și cade iar să sară mai sus și-n ceruri scapă.
Purta pe fața-i albă de clovn o mască toată
De aur. Era luna? Nu știu. Era de sticlă
Și strălucea ca luna de sfânt și era vară
Cu greieri mulți. Comete încălecau pe noapte.
Și el juca pe-o rază. De sârmă? Nu. Pe-o rază
De aur în lumină încolăcit. Știu bine:
Întâiul vis,
Stai. Nu vreau astfel. Vreau altfel, altfel.
Aceasta nu-i măsura de-atunci, nici jocul nu e,
Nici cântecul. E tactul cel trist de când e lumea
Al inimii, al morții. Ascultă-mă, nu-i visul.
În haina ta de piele, ce vrei, burghez cuminte,
Cu gestul frânt din leagăn și calcule tocite
De veacuri ca prundișul de ape repezi? Spune.
Nu mai zâmbi în valsul grotesc; cu mulțumire
Nu mă privi ca dintr-o fotografie ștearsă.
În lături! Dar rânjește. În lături Dar rămâne.
Se-nchină și se-nclină, se strânge și se plânge,
Salută și sărută, iubește și bolește,
Și dă din cap ca mine, și dă din mâni ca mine,
În pantomima oarbă.
Destul, Destul! Oprește!
Cândva la panoramă, copil, am zărit visul.
Purta pe fața-i albă... lumina lunii... albe...
Deodată, ziua. Poarta, deschisă: câmpul, cerul,
Și-n umbră, colo, gândul dintâi atins de-o rază
Fulgerător deodată. Un zbor de ciocârlie
Din praștia luminei în suflet săgetând.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!