tocmai sosisem în oraș
autobuzul avea o roată de floarea-soarelui
celelalte trei semănau cu ochii tăi
știu, nu-mi ies la socoteală
doi ochi rotunzi și unul trist
formează o aritmetică bizară
la tine toate se înmulțesc – te auzeam sub spuma de ras
draperiile se împotmoliseră în valuri
eram o vâslă ciudată
nu mai recunoșteam ciocurile porumbeilor
credeam că e ploaia
da’ de unde, sunt pantofii mei de step
cât ai fost plecată am numărat roți și mașinării -

nici una nu era vie ca tine, să știi...