Ești laș:
ți-e teamă să iubești,
te sperie
până și umbra
pe care ar lăsa-o
dragostea în urma ta,
te ascunzi în spatele Eu-lui blazat
și de acolo de pe culmile
realului-ireal,
dintr-un piept apăsat
de orgolii și egoism
ai vrea
să poți striga:
- Iubesc!