În suflet de ți-aș fi măcar alică,
Dar nu-ntre buci, că aș muri de frică,
Fir creț pe lîngă buza ta cărnoasă,
Sau chiar un animal micuț de casă.

Dar maț nu vreau, mai bine un stomac,
Umplut cu dulciurile care-ți plac.
Iar pe mototolitul tău cearceaf,
Să-mi scriu cel mai aiurea epitaf.