-Străinule !
Ce cauți iar la ușa mea ?
Ce vrei să spui ?
Că m-ai iubit cândva
Și împreună,
Am binecuvântat viața ?
-De unde vii străine ?
Să-mi fie cu iertat.

-I-adevărat,
Căci semeni mult cu un bărbat,
Dar n-ai privirea lui frumoasă,
Irisul ochilor tăi e-întunecat
Și vorba ta nu-i dulce,
Ai limba veninoasă,
Nu-i caldă, ca a celuilalt.

-Străinule !
Ai stat, la mine în casă ?
Noi doi am stat la masă ?
Nu pot să cred,
Am fost, atât de oarbă.?
Cum de v-am confundat.?

-Străinule !
Mi s-a întunecat,
Lumina sufletului,
De la a ta venire,
Știu, că în bezna răutății
Ai căzut de mult,
Degeaba îți ceri iertare,
Căci nu mai am putere,
Străinule să-ți rabd,
Ce-am refuzat.
Tu știi, prea bine
Că Raiul vieții noastre,
ÃŽn Iad s-a transformat.

-Străinule !
Adresa ai greșit,
Caută-ți perechea-n altă parte,
Aici nu mai ai locul potrivit.
8 –06 -2004