poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-02 | |
Infinitul timpului
E esența pură a tinereții, Golul din mine... Sunt eu, rămășiță a vieții, M-am desprins ușor, Bucată cu bucată, De viață... și mă vând la kilogram În piață... ca să-mi cumpăr Un dinte de aur strălucitor, Ca să pot sa mor Împăcată... cu gândul aiurea, Dar curată, spălată de păcate. Oare ar fi un adevăr? Eu să fiu un pur diamant, Si din strălucirea lui de vis, Să construiesc un Trabant? Și să-l transform într-un cal alb De zahăr... să-l mănânc la dejun, Să mă satur cu ochiul lui brun, Și să mai cer din mintea-i șireată O bucată... încă una, Să înțeleg unde e vremea Când dormeam în sicriul de porțelan... Vroiam... să mor în pace, Dar ce are de a face judecata Cu liniștea deplină? În a cărui comoditate lină, Să mă scufund... pierdută. De ce măselele mă dor, Oare gura mi-e aprinsă? De suflarea vântului stinsă, Supusă destinului sălbatic, Iar probabilitatea ca eu să fiu vie... Nu există, și toată lumea știe Ce este moartea... de ce vine Noaptea... și când mă privește pe mine, Mă dorește nebunește să-i împlinesc lista Victimelor deșarte... cruntă-i soarta Sufletelor neîmpacate care mor, Păcătoase... agățându-se de lacrimi nemiloase Și cad... când se ridică, Mă uimesc și mă intrigă, În ce lume mică Am ajuns sa mor...ajunge! Căci de viață nu mi-e dor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate