Perfidă-mi este clipa
Când gândul mi-e senin
Și crâncen mi-e surâsul
Durerii, ca atare -
Bolnavă mi-e aripa
Iar plânsul... cristalin;
Mă doare-n pleoape visul
De moarte, de uitare.

Neclară-mi pare soarta
Dar îmi cunosc menirea
De-a face rău dreptății -
Cu sângele-mi rănit
Îmi năclăiesc iar harta
Rebelă ca și firea,
Pe care-i scriu vieții
Că mâine am murit.