Cine sunt eu și unde merg orbește ?
De ce trăiesc ? Pentru a cui lucrare ?
Un vălmășag de gânduri pieritoare
Îmi sfârtecă ființa, mă rănește.

Mănânc și beau atât cât sunt în stare,
Mă reproduc când pofta mă lovește.
Un vaiet lung sub frunte se pornește,
Suit din golul clipei trecătoare.

Am sfărâmat șase peceți în mine,
Cum într-un veac Ioan a pomenit.
A șaptea încă drumul mi-l aține.

Când va pieri, chiar totul e pierit.
Față în față stau cu propriul sine.
Sunt fericit ? Ce-nseamnă fericit ?