Poate să și ningă–acum
Stelele sunt moarte
Poate să și ningă-acum
Când mai căutăm prin scrum
Globuri de lumină sparte

Au tăcut cu-n țipăt dulce
Ale cerului mistere
Au tăcut cu-n țipît dulce
Parcă vrând ca să se culce
Pe sinistre cautere

Cine, unde, când și cum
Le-a-nvățat ca să se cheme
Cine, unde, cand și cum
Le-a îndepartat în scrum
Și le-a-ncătușat în vreme

S-a–ntâlnit cu noi deodată
Fără să băgăm de seamă
S-a-ntâlnit cu noi deodată
În iubirea ne-sperată
Ne alungă și ne cheamă

Vânzător de stele moarte
Când pe noi ai să ne arzi
Vânzător de stele moarte
N-ai să poți a ne împarte
Ca pe stelele de azi

În durerea noastră dulce
Vom rămâne tot pereche
În durerea noastră dulce
Când va fi ca să se culce
Luna veche, Luna nouă

Când nimic nu mai râmâne
Dintr-atâtea stele moarte
Când nimic nu mai rămâne
Într-a cerului fărâme
Și pecetele de carte

Despărțite stea de stele
Și durere de dureri
Despărțite stea de stele
Noi cu inimile grele
De ne-ncepute seri

Vom lăsa iubirea noastră
Să-și deschidă-a ei aripe
Vom lăsa iubirea noastră
În lumina rece-albastră
A divinelor risipe...

În aceleași ne-nceputuri
Poate să și ningă-acum
În aceleași începuturi
Ale sufletelor scuturi
Naște-se-vor iar din scrum...