Ce vară fără vară
Răstignită
Intre ploi,
Ce inalt pustiu
De dragoste suvoi,
Ce adancă
Nepăsarea dintre noi,
Ce oarbă sete
In ochi de lacrimi goi...


Ce fără mine
Sunt la orizont
Apus de viață
In ochi de peste mort...
Ce fără tine
Drumul meu haihui
De cand am hotărat
Să fiu a nimănui...


Vezi ce-am facut cu hibernala noastra vara indiană? Noi, iubite am ucis iubirea, si zadarnic aruncam vina pe altii, pe destin, pe cine o fi... Ne meritam puscaria singuratatii din lumea asta plina de orice, vaduva pană dincolo de stele de iubirea noastra... si plouă, si uite, mă simt vinovată de ploaia asta... incă mai cred că dacă ti-as veni, as deschide cerul, si-as aduce anotimpurile la locul lor... cred nebunia asta desi sunt inchisă intr-un cub de gheață...