sa gândesc mai departe?


De aici de unde aproape de Dumnezeu,
la Ierusalim,
sântem pângăriți,
oare
nu se mai poate concepe un viitor
decent, pentru poporul Ales
să sufere?
În van e totul, grâul nu poate fi separat
de neghină
Și ei ne macină
Fisura gardului
Primitivismul lor, dușmanii!
Mă uit la nou-născuții copiilor mei
Și în loc să fiu fericită,
Mă rog să ne supraviețuiească
nouă și părinților lor,
în țara risipei,
în țara fără mâine?
în țara în care laptele
însângerat
e mereu amestecat
cu miere și fiere!

Doar optimismul nostru
E la o aruncătură de băț!
Dar bățul e-n nisip
Trebuie să scormonesc...
bianca
aburi de femeie,2004