gustul de fiere și-a pierdut voluptatea
răsfoiesc tristețile cu degete distrate
revoltat împotriva nopților de abanos
strigând lumina pe numele mic
m-am plictisit de lacrimile abstracte ale humei
sovăitor silabisind primele clipe de neliniște

m-am trezit privindu-mă din afara viselor târzii
cu ochi de safir înghețat între picuri de ceață
golit de cuvinte și de înțelesuri fără contur
departe de mine însumi
de tine
de noi

departe

nu mai sunt martirul zilei de ieri
până și moartea mă privește indiferentă
printr-un hublou aburit de respirația mării
am uitat că nu pot uita sau poate
visez nemișcarea sentimentelor incolore
evadând din mine cu fiecare răsuflare