Niciodată n-aș fi crezut
Că voi ajunge să fiu puternică
În viața, durerea doar mi s-a părut
O oază de speranță sau o lumină cerească.


Niciodată nu mi-aș fi închipuit
Că asprimea mâinilor de vânt și ploaie
Ar putea să mângâie mai bine ca un cânt
A țăranilor sudoare, sânge sau soare.


Niciodată nu aș fi crezut
Că iubirea este atât de mare
Sau că m-ar conduce spre necunoscut
Și doar a inimii caldă simțire.


Niciodată nu am mai aflat
Atâtea vești, bune sau rele
Din depărtare ar putea face nevăzut
O simplă ființă, o simplă priveghere.