La margine de sat,
orfanii
Fac fericiți din pepeni
felinare
Și le agață de cortina peticită
a nopții.


Bordeie enigmatice-stigmatul
cafeniu al nepăsării,
Ascund cu mare grijă-n vatră
fiorul
Dădător de viață și speranță
al iubirii.


In grajduri,
Care-ostenite de corvoada nemiloasei
zile,
Deșartă anchilozate
polenul clipelor amare.


Dovleac aprins cu iz de lapte-
luna,
Imprăștie pe câmpuri
Flori parfumate în cămăși de
noapte.