Pe vreascuri trosninde-n vâlvătaia morții
Se-ngroapă euforic pași-mi,
Gustând acea mocirlă ce stă în umbra nopții
Pășesc adânc, până la lacrimi;
Gem sub pașii mei frunze demult moarte –
Toate-s aici, eu mi-s departe.

Prin gânduri ce-mi vin ca în cascade
Trec pașii tăi iubită ce-am avut;
Viața îmi pare o glumă în șarade,
Tot ce-am avut odată în noapte s-a pierdut.

Înnot în ceața densă din iadul de afară,
Puternic scâncește vântul în furie străină-
Străin și mort mi-e tot ce mă-nconjoară;
Puternic mi-este dorul, iubirea făr’de vină
Ce geme-n mine parcă și se-aprinde
Când inima-mi ca nuferi se închide.