|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ O scară cumplită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-29 | | De ce existi, tu, suflet? De ce te scufunzi în mare Și de ce îneci înălțarea ? De ce exiști, tu, suflet, În imensitatea ființei mele ? Și de ce totul in jur Mi se pare o mare Prea greu de trecut ? Poate pentru că timpul m-a târât spre mal dar a uitat sa ma ia într-o imensitate albastră care sa ma înece din nou în fericire. Și atunci te întreb, Pentru ce , tu, suflet, Încă mai existi, În imensitatea ființei mele, În marea de lacrimi Și dincolo de cer ? N-ar fi mai usor, să mă părăsești și tu, să mă uiți pe un mal pustiu, și să trăiesc încă, fără întrebări ? N-ar fi mai limpezi cerul si marea daca în ele n-ar mai fi decât un trup fără timp si un gând aruncat? De ce exiști, tu, suflet ? Și de ce nu mă mai minți ? Sau ai învațat și tu că timpul ne uită și că nu-l putem opri ? sau încă mai speri ? să găsești în mare imensitatea albastră, a unui alt suflet ? Nu mai spera, nu mai crede. Pentru ca totul, e Suflet, în tine. Și vom muri împreună, într-o zi, Fără să știm de ce, Tu exiști, eu am existat Și va rămâne doar întrebarea : Unde e marea ?
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate