Dintre surasul palmelor tale
nu ramane decat sarutul -
fericirea... cea cu care zambesti
frantuzeste
si abajurul veiozei de la capul tau
pe care luna o imprumuta pe timpurile de eclipsa.
Iubito, nu exista zebre,
e numai numaratoarea mea pe bete albe
a iernilor ce trec
sculptate polifonic in asfalt
asemenea anotimpurilor pe scutul lui Ahile
si gandul, toiag cu maner de aur
la bratul departarilor
sprijinit in tampla latratului de lup
la mijlocul amurgului.

Si numai inainte sa adorm
cand glasurile celor ce nu au somn
izbesc clopotele de sange decazute-n soldurile tale
imi julesc genunchii si-mi lipesc pieptul
de pentagrame -

Iarta-ma, am dat nume celui fara de nume
mi-am indoit genunchiul in lespezi si la randu-mi
m-am lasat botezat de fiecare trecere mai lenta
sau mai rapida
cum toamna bate pe umar frunzele
cu prietenia ruginie
sau galbena

Am dat nume de femeie batranilor molizi
ca serile sa pot adormi sprijinindu-ma in ei
pana la inele
prin care imi trec bustul
si incep sa visez in spirale.

Am donat batai de inima
pentru amintirea ta care avea nevoie de transfuzie -
sentiment serpilor din parul Meduzei
si sine pentru gornistul care ma trezeste
sufland diminetile bucati de suflet.

Ma intorc catre tine Psyhe, atotstiutoareo
cu talpile masini de tuns iarba in fata ta
alergand pe campiile adolescentei
te intreb daca mana care se vede
nu poate pipai nevazutul
daca nisipul nu poate
linge talpile vantului
atunci eu pe cine si in ce fel
am atins
atat de puternic
incat mi-a crescut in palma
batatura asta de trup ?

Ma intorc atat de repede
incat amintirile se infasoara anticardinal pe mine
iar tu ma apuci de frunte si gandesti
ca ai putea toarce,
ploile si vanturile, piscurile marile
cand iti inchizi ochii -
un sarut se desface in palma mea

Si bazine albastre-mi curg pe brate
si mari balize plutitoare-mi atarna pe umeri

oricat de mult mi-as intinde mainile din port
nu te-ndeparta de nici un culoar...
numai azi apa se schimba
cand fericirea-i pentru inot.