neîntâmplările se hrănesc lacom
cu carnea aceasta adormită pe oase
fiecare dimineață răsărind goală din tine
și următoarea
într-o criză de banalități explicabile

posibilitatea unui miracol e minimă
privită dintre rănile unui prezent fragmentar
de undeva răsar imposibilități
ne strivesc ochii în ritualul curând al renunțărilor
creștem matern la sân un nimic strălucitor
ca o nălucă a nenumitului

nu există a doua definiție a fericirii
dar o regăsim dimineața în tăceri stranii studiate asiduu
în respirația trupurilor ca două clepsidre de nisip

furtunile născocesc mereu timp pentru dragoste
e vremea să părăsim bucuroși tastele unui adevăr infirm
și să ne îmbrăcăm în haine de aer
reinventându-ne unicitatea în contururi rotunde

așteptarea noastră nu are importanță
copiii ni se vor naște sensibil în absența atingerilor

în curând va fi o dimineață
în camera înclinată spre găsirea unor soluții acceptabile
într-o vastă dependență de imaginar
trupurile noastre vor împărți din nou drogul