România literară nr. 21 din 28 mai 2003


Bianca Marcovici
***
Dresaj

mă îndrăgostesc
întotdeauna de oamenii
fără nici o poezie, stângaci, repetitivi
și impulsivi!
mă îndrăgostesc întotdeauna
de piticii slabi
ai memoriei mele
înclinați să creadă în puterea lor
virtuală -
încerc să-i dresez, să-i schimb, să le
dau forma mea, dar
eșuez!
le-aș spune-o-n față
dar
n-aș suporta durerea lor.

Compartimentarea sufletului


în fiecare cameră
e altcineva
pentru fiecare
trebuie să-ți asumi răspunderea
însă camera albă
e numai a mea...
în ea pot invita
pe cine vreau
pe cine doresc să-mi inunde inima
doar la un gest
necuvântat:
am nevoie de tine
ca de aer
și aerul mi se pare
uneori
de nerespirat.

***

Avertisment către mine


odihnește-mă, Doamne!
în viața asta
și nu mă arunca în infernul cuvintelor
și nu mă transforma
într-o ființă dependentă
de miresmele închipuite
ale bărbatului din mine
fă ordine în viața mea
adu-mă pe calea cea bună
a surâsului,
aruncă-mă
în grădina cu flori
a paradisului pierdut
de dincolo de lumină...
și dă-mi o speranță călătoare
de a nu înnebuni așteptându-i semnul
celui care...
nu mă vrea!
Ușierul lui Celan
seamănă cu bărbatul
care zace în mine
degeaba îl rog să-mi deschidă ușa
spre împărăția Luminii!
o stea se aruncă în mare
se stinge

stana de piatră zâmbește!


stele...
dorindu-te
eu cresc în poem
ca o floare de mirt!

***
Consternări


Dacă războiul de uzură
ne va uza...
Într-adevăr soarele va avea altă
Lumină
Peste care cuvântul se absoarbe
pe sine
Nu vrea să mai fie dat în vileag
Protejat de delirul puterii
Fără nici un prag de sus!
scriu rar despre lucruri frumoase
sub impresia
"originii lumii"
de Courbet...
mă îngemănez cu toate femeile lumii
care pot oferi speranță
nenăscutului,
mai sper!
***

oferte de serviciu

întocmesc statistica greșelilor
procente și procente
despre stres mai puțin –

nimic nu ascunde modelul inflațional
al cupolei gen pălărie
sub care m-am ascuns
supraviețuind –
tranzitez spre neantul aclimatizării
îți dau ultima șansă, nevăzând, nesimțind
tandrețea tumbelor
și angoaselor,
când nu răspunzi
la estimarea curcubeului nătâng –
zgomotul
compresorului care-mi pavează
zilnic drumul e o răscolire fizică,
e frică -
tu nu înțelegi:
ești primul flux al radiațiilor
inflamatorii
al inimii strangulate
când
scrisul de o șchioapă
doar cuvinte
echilibristice
îmi surâd zeflemitor
pentru a integra zbenguiala mea
în lanțul câinelui
ascultător și dependent!
îl pizmuiesc uneori
el e mângâiat
de toți cei care simt
lipsa tandreței
și cenzura,
la circ, deci!
răbdarea cerșetorilor
și totuși pământul e rotund
ca o portocală nestoarsă
un râs cu tâlc
o conexiune firavă
și un ciob de oglindă
care mă redă
și mă previne:
necunoscându-ne
poate viața
a hotărât pentru noi
mai devreme
să închidă coperțile
peste oceanul înghețat de stări
fictive,
când nu e prea târziu
ochiul bunătății tale
va străluci sub pleoapa
aducerii aminte,
poate pentru cineva mai bun
decât mine
cu sclipirea atracției virgine
dintre două magnete nestemate
poate încă o zi
sau o viață
mai puțin sofisticată -
bine, îți las amintirile mele,
moștenire –
și ultima bezea de despărțire
o dragoste târzie, închipuită
e o pasăre mută în colivie!



***
au trecut cele trei ceasuri rele de marți
au trecut multe săptămâni
în care am privit cuarțul
ceasului deșteptător
așteptând acel semn
nici de mine știut - imprevizibil –
purtat ca scut în trăirile profunde
potriviri de cuvinte abisale
optimism în renașteri carnale.
au trecut chiar și anii,
poate și viața
a rămas neîncepută?
căutând oglinda privirii
sinonime –
împletiți
într-o prietenie firească!
ești magică, mi-ai spus
"te joci cu cuvintele
dă-mi răgazul să termin mesajul
de dureri și uri
găsind adaosuri mai mult decât
potrivite".
într-o suferință adevărată, matură
dictează însă
conjunctura politică a stelelor
iar noi aparținem lumii serioase
în integrale și diferențiale
pestrițe, alunecoase
între două fuse orare banale
numărate în ore, e simplu
geografic avem nota maximă,
între o zi și noapte insomnatecă,
în care scriu despre ce nu ni se va
întâmpla
în timpul nostru, doar răbdarea
cerșetorilor
ne va salva echinoxul

***

Parcă

am mai vorbit
despre șansa să fii iubit,
parcă am căutat-o
ca pe al doilea pantof
ceva strălucea sub patul nupțial –
era galoșul cu o cataramă ruptă
strivit de presupuneri și joc!
parcă am vorbit de păcatul providențial
și înțelepciunea blândă
despre călcatul strâmb în străchinile amintirii,
despre cuvinte divine –
tăcerea nu mă mai ascunde...
așadar lipește-te de mine
tocmai acum când toți sunt triști
"puțină cunoaștere înseamnă
puțină iubire!"
zicea cîndva
Maimonide.

***

joc


"nu te opri pe mine cui mă lași"

o alta între noi
s-a interpus deodată
lumini ascunse care te-au atras
n-ai pic de milă, încercănate orb,
te arară
mai de mult nedezgropate amintiri,
m-au proiectat prin litere carnale
în alte lumi virtuale, îndrăznețe
unde
se nasc cuvinte ocazionale fade.
dar nu m-am prins în joc.