asato mā trām gamaya*
tamaso mā jyotir gamaya
mṛtyor mā amṛtaṁ gamaya

cu cât mi se apropia se făcea mai noapte
îi întoarceam pe verso cuvintele
deveneam imaterială
nu trebuia să mă ridic pe vârfuri nu trebuia

dragostea oricum găsește un context plauzibil
măcar o singură dată în viață
în care să ne spună tâmpitule / tâmpito

se declanșa o melodie
dar ce melodie
prin peșteră nimeni nu mai respira
se auzea numai focul sacru
și
pentru efect
navras

din ignoranță condu-mă la adevăr / din întuneric condu-mă la
lumină / din moarte condu-mă la nemurire

cine crede că inima e un rezervor inepuizabil
de sânge și lacrimi

___________________
* brihadaranyaka upanishad


17.07.04 ("în carantină", ed. vinea, 2018)