Ici crestele semete ale muntilor cocoașe,
Se apleacă peste vale
Codrul plânge, și-al lui suflet
Suna-a jale.

Doar salciile mohorâte în apa rece
Pletele si le îmbibă
N-are cine s-o-ncălzească
Mugurii să-i înverzescă,
Iară soarele pălește
E in graba mare, trece, evantaiul
Să-si închidă.

Vântul plimbă pe a lui aripi
Frunze rosii si ciulini
Care fug si se aleargă
Toti sunt gloată
Balerini.

Negrii nouri dau năvală
Supărati ca vai de ei
Si împrastie ca prin sită
Picuri grei.