Am cules o parte din stele in zambetul tau ,
erau vanturi posace si vuiet pe mari ,
de gelozie , si luna striga cu mai mult
de-o vesnicie in camera mea ,
ti-am ascuns inima si timpul plangea
ca nu ti-o va mai putea fura
si-si abandona secundele in ploaia grea ,
acolo , departe am asezat-o dincolo de moarte
pe soclu inalt , ca sa-i fie cald
sa nu-i ajunga la mijloc nici patimile ,
nici atingerile din pietrele zilei ,
i-am prins funda alba
sa-i fie degraba
iubirea-ntetita la foc
si lungi primaverile .

O parte din ramurile cerului
se desfacura in noapte
si-mi soptira incet ,
in ritm de balet
sa-ti dau inapoi inima
si sa-ti fur gandurile ,
amare ca pietrele .

Dupa milenii de judecata ,
cu mintea topita in soapta
renasc la tine in poarta
cu doua inimi fara pata
insa nu mai stiu
care e inima mea si care a ta ...