Cand vei citi aceste randuri prafuite
Nu voi mai kfi demult printre cei vii
Si-ti voi lasa in urma mea iubite
Doar amintiri la ce inseamna a iubi.

Sa nu fi trist, greseala nu a fost a ta
Caci am stiut de la-nceput ca nu iubesti,
Dar am crezut prea mult in steaua mea
Sperand pentru o clipa sa te mai razgandesti.

Iubirea ce ti-am daruit odinioara
Credeam ca-ti va ajunge pentru totdeauna,
Dar ma-nselam crezand ca-n ochii tai coboara
O unda de iubire, numai una.

Asa a fost insa iubirea noastra,
Sortita de la inceput pieirii,
Cum piere-a lunii raza in genunea albastra
Asa ai luat cu tine si flacara iubirii.

Dar te-am iertat iubite, te-am iertat,
Si sa ma crezi ca tot ce-a fost odata
Eu am stiut c-a fost adevarat
Ca ma iubeai atunci mai mult ca niciodata.