Isus veni și-n casa mea-ntr-o seară:
Era-ntr-un tainic și suav apus…
Si-am stat în casă singur cu Isus…
Si-afară era blondă primăvară.

Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clară
Că oamenii sunt buni, deși l-au dus
Să-l bată-n cuie pe Golgotha sus,
Fiindcă i-a iubit din cale-afară.

Si mi-a mai spus că poate fi iertat
Chiar Iuda, ce-l vându c-un sărutat,
Ca să-și sporească cu treizeci arginții.

Apoi, plecând. Din prag mi-a spus așa:
„Comoara sufletului, ca și-a minții,
E să iubești pentru-a putea ierta”.