Era bărbatul meu din anii tineri
înalt și subțire / desțelenind cerul cu o sărutare
râdea atât de frumos
încât simțeam că mă doare !

era bărbatul meu de lângă fereastra deschisă
dincolo de el orizonturile se tot lărgeau
lumea își schimba fața
(azi însorită mâine ninsă)
mâinile lui pe trupul meu călătoreau

era bărbatul meu cu seninul în gene
de câte ori clipea se rostogoleau în odaie
stele și sori
și noapte fierbinte și bună în jurul nostru făcea
când mă striga pe nume spunându-mi : nu te teme !
ne va fi bine
acum / sau măcar peste o vreme

era bărbatul meu din anii tineri
înalt și subțire
desțelenind cerul cu o sărutare
râdea atât de frumos !
atât de frumos încât simțeam cum mă doare