M-am ratacit printre zei falsi
cu miros de vis de iubire
cautarea m-a izbit de toate zidurile
pana am ajuns sa ma târasc
in urma sinelor de linii ferate
nascute mai demult in mine
in locul radacinilor adanci
care ar fi trebuit sa-mi aminteasca ptr. totdeauna
insemnatatea cuvantului "acasa".
Drumul care pornise mai demult
odata cu Alchimistul lui Paolo Coelo
s-a pierdut treptat de fiecare data cand am cazut
iar urmele caderii lasate-n asfalt
mi s-au imprimat toate in suflet
nascandu-ma un munte urias de tacere.
Totul s-a spart in mii de cioburi
care-mi reflecta viata
fosta candva singurul drog de care eram dependenta.
Acum ca sa mai simt o bucata de albastru curat
am ajuns sa fumez marijuana
cu cele mai inalte furnale,si cosuri,si zgarie nori
care-mi polueaza amintirile,si visele si sufletul
care mi-a fost mare cat toata aceasta lume...