Iar am plecat nehotarat ca-ntotdeauna
Ratacitor pe drumurile vietii
Aveam drept calauza luna
Si ca vesmant aveam fuiorul cetii

Lasat-am amintirile iubito-n urma
Caci viata-mi poruncea sa plec la drum,
De poti durerea-ncearca de ti-o curma,
Sa nu lasi dragostea sa te transforme-n scrum

N-am vrut, dar am simtit ca trebuie sa plec,
Sa uit pentru o clipa ce am fost,
Sa uit calvarul clipelor ce trec
Fara vreun scop si fara a avea vreun rost.

Poate voi reveni intr-un tarziu acasa
Cand voi afla ca scopul vietii mele
E dragostea in urma mea ramasa
Pe care tu o uzi acum cu lacrimi grele.

Iar am plecat hoinar ca-ntotdeauna
Ratacitor pe drumurile vietii
Sosit-a oare clipa ca sa ma-ntorc acuma
Si sa reiau din nou iubirea tineretii?