CEL-IUBIT


Cel-pierdut pierdut n-a fost cu totul
căci iubindu-l l-am iubit pe totdeauna
și de n-a știut-o el
știuse luna
și mi l-a adus de peste mări / de-a-notul

și de m-a uitat n-a fost uitare
numai geamul inimii se aburise
de n-a cunoscut cât mă iubise
dar fereastra azi s-a limpezit
și-i soare
(iar de m-a uitat / n-a fost uitare)

cel-iubit iubind creștea în mine
arbore de foc cu fructe roșii

de-aș fi dat pierzării chiparoșii
cei hrăniți de tandra-nchipuire
omul meu cu trupul de iubire
s-ar fi rătăcit demult în mine
dar e-aici / în versul meu
și-mi este bine