poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-10 | |
Răsărind
Printre colțuri de zi șuierând, fluierând, rătăcind ascuns, neștiut, pitit, negăsit, poate gând - adesea șoptit, vis trăit chipului tău prelins în șarade și umbre se-ascund în tăcere și-n prund mistuit de-nțelesuri risipite nomade salturi ritmate, ocolișuri oftate plecări-sosiri, dantele-apretate depărtate brațului întins ori mulate, tremur în silabe îngaimă de spaimă fierbinte ruga ninsorilor sfinte muțenia vântului leagăn cuvântului răsăritului cântec ceții descântec Chipul tău e-o corabie-n toamnă în viața din mare semănând cu o poză fotografia de-acasa cu nuci ascunse prin buzunare și-o roză cantecul din frunze câinele cel bătrân culcat pe caldarâm, zmeul înotând prin rotocoale de vânt cântecele cu care-mi îmbrac nopțile de copil popasul de seară la izvor tălpile mângâiate de rouă prin iarbă ziua mea cu urme de-april îl picur deasupra porții vocea tremurată ți-o atârn în pridvor uneori ai ochii căprui alteori ți-e fața bronzată si te-asemăn c-un refren sau cu liniștea din jurul bunicii cu amiaza răsărindu-i sub batic poveștile ei țesute peltic ghemul pierdut în jocul pisicii Sunt zile când îl caut sub plopi…dorul adunat cu palma la margini de drum îl găsesc printre șoaptele valma amestecate cu numele mamei de fată vocea ei blândă cântată chipul tău îl semăn odată cu grâul aștept vremea să-mi ascund în el macii apele mele măcinate la moară toți ochii tăi ferecați în potcoave de cal să-l secer, copt, în aval, să-l treier să-mi afund brațele dincolo de coate pacea lui frământată să iasă rumenă din cuptor să mi se odihnească în covată cântărit, cutreierat, dar niciodată ușor… Am bluza de in subțiată când vin să mă scoată la horă miresme-n pelin (nebunie), suspin gleznele-mi tresaltă, bucurie încrustată în aur, argint, să-mi țina de covor în apus margărint să-mi țină de toate câte-ar mai fi de spus de scris ori promis chipul tău- vârsta cu care mă-nfășor cu tălpile-n albii de lună cu fruntea prin alte-nălțimi…necuprinse nevăzute neatinse și-o strună…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate