mă rostogolesc ca un linx
peste nările tale
de femeie rănita la șold
și-am despuiat ochii
vânzători de trupuri
din prima clipă
în care ne-am locuit
spațiul vital
cu săbii în loc
de mângâieri

descălecați
desferecați
înfulecați
adulați

eu aruncam spre tine
salbe de pești aurii
tu mă înghițeai ca un șarpe
niciodată domesticit pe deplin
ne jucam de-a copiii
crescuți de lupi
chicoteai când
te pișcam de fund

acum ar trebui să zic cum
ți-am dat jos rochița
încet ca noaptea ciocârliile
în timp ce vecinii de cat
numărau prin binoclu
alunițele de pe țâțele tale
dar mă abțin să nu mă fac
de baftă postmodernistă

așa... știam
că vei veni desperechiată
cu mâinile ude
abuzată sentimental
ca o gheișă fără stăpân
te doream câteodată
alteori te simțeam doar
făcând amor prin mine
în timp ce udam dimineața
trandafirii altei femei

ți se umezeau buzele
mereu pereche
eu căutam în dulapul cu scule
peștele-sabie
varianta cu percuție
mă loveam peste degete
te iubeam cu mâinile
făcute scrum
alunecare
în
hedone