Visul de piatră sură imi lunecă in cească
Si tot sfărâmă-n cale,cu rotile, -o calească.
Desfășurându-și tandru fiorul tremurand,
Atent se prăvălește și redevine gând.

Iar sfera smaraldină cutreieră cotloane,
De suflet, de iubire, de sentimente mame.
Iar zațul se prelinge, plângând, pe porțelan
Și deseneazâ-n calea-i statura de titan.

Îmi susură cafeaua turnată într-o ceașca
Și se cutremur ganduri pierdute într-o glastra.