poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i aÈ™a departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-05 | |
dansul
(poem de durată) Dansam,dar de fapt amândoi nu ne mișcam din loc.Ne clătinam unul în brațele celuilalt, parcă puși într-o formă,ca un sarcofag.Lumea era a noastră, noi sub privirile lumii.Simțeam că obraji-mi iau foc.Cred că amândoi nu știam pe ce lume suntem! Era prima noastră întâlnire,la o recepție undeva la un hotel de lux din Tel Aviv Dansam cu un scriitor cunoscut.Il citisem sporadic,note de călătorie, un roman...Nu era mulțumit de misiunea pe care și-o asumase la noi, nici de circulația de pe străzi,condusul mașinii nu-l prea încânta pe străzile noastre,cu șoferi violenți și obosiți.Era prima noastră întâlnire,poate și ultima ...dar recunosc că ,pe moment,în acea seară superbă, după un pahar de vin roșu ,ce lăsa zimți brumării în paharul gol,vin de Tutova,mi se pare,vin ca lacrima gândului ultim, m-am zăpăcit...El era înalt și suplu,dansa precum Dumnezeu...dacă și El ar fi dansat. S-a dus apoi.Umbra lui a rămas întipărită pe trupu-mi. Amintirea-mi juca uneori feste!Mi se părea că-l zăresc în mulțime Doar o boare senzuală ne-a apropiat buzele atunci,pentru o clipă ,doar pentru un vis nestânjenit de priviri care îngurgitau tot de pe mese,fără oprire,mereu hămesiți,neistoviți- In acel dans ultim răstignită pe el ...vis de adolescentă îmbrăcată într-o rochie albă și cu pantofi cu toc ,puși prima oară,totul s-a întâmplat fără voie,parcă am făcut ceva necuvincios în mijlocul lumii,mâinile noastre s-au desprins ca-n filmele regizate de regizori de elită ,prea repede,mult prea repede- ringul de dans ne-a și despărțit în fine,definitiv... După ani, revederea a fost atât searbădă , de neînchipuit-O sală de recepție,din nou strămutată-n timp la Neptun.M-am apropiat să-i vorbesc .Nu m-a recunoscut pe moment...S-a apropiat recunoscând doar parfumul POEME și atât.Era un altul.Ceva dispăruse dintre noi ,ceva nedefinit ,doi străini la fel ca mai înainte. Mi-am pus întrebarea firească : dacă ni s-a întâmplat nouă, aievea... acel dans de basm !? Brusc am simțit cât am îmbătrânit. 1996 LEVANA-BIANCA
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate