Și m-am dus și eu cu sita
La căutat
Unii ziceau că e undiță
Și mă luau la-ntrebat
Eu, încurcată în treabă
Nu mai știam ce,
cui să mai răspund
Nu mai știam ce cuvinte am dat
Și cui și când
(Ziceam
Că e timp pentru toate
Și de-asta fugeam
cu ele
la spate
Să le las undeva.
Jos.)

Dar undeva
în mine
știu că socoteala
Se potrivește bine
Numai în târgul
de apoi,
Dacă ai știut cui să dai mâna
La trecut de praguri.

Ei mă luau peste picior
C-am luptat prea mult cu sabia
Și i-am atârnat un fir de umbră
Să pescuiesc tăceri
Ce știu ei despre suflete?

Ceea ce nu știam,
Și poate ar fi trebuit,
E că momeam cu mine
Și cu ei prin mine
Propriile noastre clipe
Uitate la soare