Mai aduceți foi să-mi fac aripi
de hârtie, să zbor
cu ochiul în lună
și-un picior în covor
puneți iarbă de cântec pe focul de dor
să se-adape umbriții mei cai pe pereți
să alerge prin suflete
anotimpuri de îngheț

aduceți foi de lumină pe suflet
să calce pe ele sufletul meu
cu timbre de vise zvonite la colțul gândirii
cu ochii uitați în poemele firii
să calce pe ele cugetul meu
dezbrăcat și-notat de mugetul verii

să răsară colinde în urme de pași,
și ochii citiți, obosiți, ridicați
să împartă privirile calde-nsetați
cu capul întors
dinspre ziua de mâine
cu iubirea
întoarsă-n găoacele ei
cu chemarea
de păsări curgându-mi în cer
cu visul meu dulce în struna de ieri
colivie de gânduri uitate pe cer
cu chipul meu viu ce surâde uimit
pe-o față de umbră
în clipă
zidit