Te văd atât de bine... Sub plopi cu frunza rară.
Tovarăș bun cu Oltul, tu stărui pe cărare,
Și cum se țese-amurgul din umbrele de seară.
Făpturați crește parcă, mai mare, tot mai mare...

Haiduc purtat în cale de-a codrilor povață
Icoană ce din neguri, senin mi se desface
Tu ai în ochi lumină, în suflet dimineață,
Și'n inimă ai plânsul bordeielor sărace...

Viteaz, pornit să nărui a neamului Gomoră,
Boier de legea veche, te blestemă ciocoii,
Dar te visează pururi nevestele la horă
Și te doinesc țăranii, când ară-ncet cu boii...

O volbură aprinsă, o flacără târzie,
Desprinsă din fiorul mândriilor străbune,
Cu flinta grea pe umăr, așa-mi apari tu mie
Vestind o viață nouă în vremi de'ngropăciune.

Copil pribeag al firii prin câmpuri, prin poiene,
În nopțile cu lună, în zilele cu soare,
Ai prins atâta farmec, că nu mă mir, Jiene,
Că'n urma ta eu astăzi, am întâlnit o floare.

Paris, noiembrie 1918

(Această poezie nu a fost inclusă în nici unul din volumele apărute până în prezent.)

Poezia a fost publicată în revista "Spiritul vremii" Anul I nr.1 pag.9 noiembrie 1934.
A fost dedicată prințesei Colette Brîncoveanu strănepoata lui Jianu.