lemnele îmi ard pe vatră
și mai pun cărbuni și-n sobe
dar neliniști aerobe
tot mai de-aproape mă latră

și mă fac că nu îmi pasă
de un junghi tenor, ce-n șale,
dă concert de oale sparte
prin minunea mea de casă

și mă fac că n-am idee
de o vreme nărăvașe
zilnic scriindu-mi răvașe
c-o șa vină ca să steie

dar se-ntâmplă, câteodată,
gând dușman s-atace țeasta
de mă-nbăt și-acuz nevasta
că nu-i cea de altă dată.