Mi-am uitat cafeaua
aburind clipa
cuprinsă de nerăbdare.
Noaptea
stă gata să vină și ea.
Vreascurile
din poemul de ieri
mocnesc incandescent
sub focul iubirii.

Eu gândesc la o stea.
Aș vrea să o am,
să-mi pot recunoaște
cărarea prin
hățișul de cuvinte
ce nu-s.

Poemele tac nerostite.
Unul parcă mai fumegă doar.
Va rog,
cineva
să sufle-n trupul lui,
să aprindă o stea,
să îi dezlipească aripile și
cu vântul de răsărit să-l aducă
pe lume!