hai segebeule coboară-mi scara din pod
să urc și eu în orașul acela cu asfalturi încinse
unde bărbații vin transpirați de la război
își violează femeia și-o despoaie de vise
în orașul acela de noapte cu reclame luminoase
și autostrăzi suspendate între un du-te vino
ale aceluiași drac care vă umple gurile

coboară-mi din pod o pereche de ochi dacă se poate cu găuri
să-mi umplu și eu simțămintele cu actualitatea actuală internă și externă
a hoților de buzunare băieți de băieți din cartierele interzise
peste optișpe ani
(și la capitolul ăsta prea multe nu zic
am un fel de rău de moarte și de prostie)

și ca un gest de bunăvoință din partea firmei
pentru pacifismul nemărturisit
coboară-mi cerul ăla în care de-atâtea ori
ți-ai suflat mucii îl dăm la spălat la o apă de apă
să vezi și tu cum e să ai lumină în casă și să nu te coste nimic

și coboară și tu în iarba asta de un verde simbolic
să te relaxezi că o să se dărâme podul într-o zi
și nu știu dacă or să facă altul mai trainic și mai frumos


cam atât segebeule