Tu vii apoi și mi le pui în brațe
Alteori eu plec însă-mi hai-hui, să le caut
Și mă surprind în bucuria perversă de a le re-gasi…
Mă cuprinde uneori teama de-a fi furat dinainte de a ști Un pui de Cuvânt.

Noaptea toarce în mine povești neștiute…
Dimineata mă-mpinge să le regăsesc,
ale mele vise nedescifrate.
Dar le văd cunoscute de toți în vâltoarea vorbelor

Ne coasem aceeași taină de acoperit tăceri
. . . Trăim același rezumat al tăcerilor

Împletim aceleași clipe în pasta viitorului.
Aceeași limbă de pământ ne roade visele
Pentru că toți ne naștem din aceleași cuvinte.

Uneori mă feresc să citesc dinainte
Întai scriu impresia, abia apoi citesc
Fiindcă altfel aș putea să renunț la
A mai scrie
Văzând prin alte mesaje cuvinte
Care deja mă strigă pe nume: mama.

Acum am înțeles.
Face parte din regula jocului.
Alteori citesc poeme scrise cu mult timp înaintea mea. Dar le citesc imediat ce-am terminat de scris cumva aceeasi poveste și-mi vine să fug șerpuitor din mine.
Până mă prind de coadă, de umeri și mă pun în cui. Nu este decât aceeași lege.
Împărțim aceleași cuvinte, aceleași sentimente.
Și-mi vine să zâmbesc: suntem aceiași oameni...