poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-31 | |
"aceste versuri apartin pictorului Gili Mocanu. el este prietenul meu desi mult mai inaintat in varsta ca mine si mult mai detasat in copilarie. merita citit asa cum i-ar fi placut lui Dumnezeu s-o facem. cu IUBIRE." - Gerg
Zâmbetul După un timp, am început să o văd tot mai plictisită și mai îngrijorată. Dimineața se plimba prin parcurile înghețate ale orașelor de provincie, iar seara, îndurerată, ieșea la balcon, plângând caișii înfloriți din curtea castelului. Și citea cărți. Căci, în realitate, ținând un copil în brațe, în fața plutonului de execuție, asemenea mamei noastre, obișnuitei noastre mame, făcea parte din escorta de doamne elegante a reginei angliei. Bineînțeles că așa era. Dar acum, în plin naufragiu, ea este travestită într-o turcoaică blondă, furată, acum patru mii de ani, din grădinile ei japoneze, de cuceritorii și melancoliciiiii mei ochi. Nou Tot în obiceiul meu stă și să o rog pe soție, de nenumărate ori, să gătească găinile din congelator, care, bănuiesc că deja sau împuțit, ca și blănurile din dormitorul ei de lux, găurite de molii și alte chestii, dar ea refuză, pe mine mă refuză. „O să-l aștept chiar și o mie de ani, dacă se poate, nu prea cred. De-asta sunt aici. Pentru el. Chiar și dacă se va întoarce bătrân și plin De cancere, nu contează. Chiar nu contează.“ Poate contează. „Nu contează. Atunci o să gătesc. Atunci o să șterg praful. Atunci o să bag diferite chestii în priză. Atunci o să aprind lumina, și așa mai departe. Atunci o să recuperez ieșirile câinelui, îngropându-l direct în gunoaie. Atunci o să mă spăl și-o să mă machiez. Îmi place să las totul pentru ultima clipă. Asta mă face mai fericită ca oricând. Nu vezi cât sunt de fericită?“ Văd, observ, remarc, sesizez, bag de seamă, constat, dar nu înțeleg. Mai fericită ca oricând. Un an De aproape un an, fantoma escaladează mașina vorbitoare. Nici eu, bineînțeles, ți nici măcar partenerul meu nu înțelege ce dracu vrea să ne spună fantoma. Ce vrea să spună, la ce se referă, înafara de sora mai mică. Sora mai mică ne explică în zigzag, zi de zi. „E vorba de efortul internațional de a învinge prin exprimare.“ Spune ea. Am uitat la ce mă refeream, dar las așa, cu pedala călcată pe viteză, pe înălțare, he-he. Fantoma intră în templu și se întunecă la față. Este pentru prima oară când îi văd pe față o Expresie omenească. Este supusă ultimei cantități de energie. Soldații germani escaladează trenul care se răstoarnă. Sora mai mică acceptă mesajul final al fantomei. „Spaima de moarte într-un oraș al plăcerii“, ne traduse sora mai mică. O mie de ani, două mii de ani, suprapuși peste alți două trei mii de ani. În timp ce o ascult traducând, mă sprijin de un perete făcut aproape numai din blană. Peretele, folosind glasul fantomei, strigă cu glasul indignat al puiului de urs, pentru prima dată, inteligibil și pentru mine, nu numai pentru sora mai mică, și uneori pentru partenerul meu, în timp ce trenul german se răstoarnă, exprimând o situație de mare confuzie politică. Manifestanții alunecau pe stâncile netede ale mașinilor. În scorburi, mai ales în urechi, se cuibăreau cai de mare. După o vreme, peretele s-a făcut numai din urs, din blana puiului, care striga revoltat în consiliul internațional al miniștrilor de război. „Nu mai suport greșelile conducătorilor de state și guverne!“ Ce mult m-am schimbat ! Greșelile conducătorilor de state și guverne deveniseră insuportabile pentru puiul de urs, maturizat la nesfârșit. Puiul de urs urla de la tribuna albă a miresei. Ventilatoarele îi fluturau șuvițele de blană care îi cădeau, transpirate, pe fruntea spiritualizată. Nu mai suport ! 1947, 1810, 1600! Sunt invers decât într-o întărziere! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate