Lacrimi de piatră-mi încarcă sufletul
Nemuritor si-absent din întâlnirea cu pământul,
Ce-mi suieră sub picioarele goale,
De-atâta mers prin văgăunile din Soare.

În prima zi am aprins un chibrit în amintirea
Tuturor patimilor îndurate de copilaria,
Trăită, fără drept de autor,
Hranită din sânul pricăjit al mamei viselor.

A doua zi am umplut un pahar de cristal,
Cu toate bubele si zgârieturile infernale,
Pe care le-am avut in drumul mort spre alinare
Si-n dorinta apoi regretată de banal.

A treia zi am murit pentru sperantă
Si-am zâmbit în abisul răzvrătit.
Am adunat apoi filele glasului năucit,
Ce le-am aruncat la mare de mine distantă.

În ultima zi mi-am pierdut norocul;
Asa că mi-am fabricat unul nou,
Pe care l-am botezat "Iubirea unui nor"
Si pe care l-am păstrat în copilul orb.