poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-17 | | Înscris în bibliotecă de Gabriel Stoian
S-a umplut casa de fum
Eu ard, nu te speria, Eu am luat foc, Bine ca esti aici langa mine, Sa ma vezi, Ca tu pana nu vezi nu crezi, Nu mai vreau sa ard nici eu pe infundate, Mi-am dat drumul. Ai spus ca daca nu te iubesc Nu ard si uite proba, Eu voiam sa o tin ascunsa. Saruta aceste fapturi de fum Care ies din mine, toate sunt eu, Seamana cu mine, sunt chiar eu, Care naparlesc, Inainte de a ma ingropa in bratele tale, In buzele tale. Un sarpe care-si leapada camasile multicolore, Inainte de marea hibernare. Tot tu imi vei da zemuri de plante, De smochine strivite ca sa inviez, Voi suge lapte din sanul tau Sa ma dezintoxic De pamantul care s-a varsat in vinele mele, Si s-a cerut arat, Sunt si pruncul si tatal si sfantul duh, Dar mai la urma, Cand ne mai vine suflarea Acum suntem amandoi cu sufletul la gura Si il bem unul de pe buzele altuia, Il sorbim, Iata o idee de perpetuum mobile, Fumul meu te imbraca Fumul tau ma despoaie Am luat foc amandoi, Ti-am spus sa stai mai departe. Cine-o stinge aceste cuvinte, Sa fie blestemat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate